Începutul vieţii
Părinţii trebuie să se pregătească pentru aducerea pe lume a unui copil sănătos chiar dinainte de concepere, respectând toate recomandările medicale în acest sens şi asigurându-se că beneficiază de cea mai bună îngrijire pediatrică înainte şi după naştere. După venirea pe lume a copilului, părinţii trebuie să consulte un medic pediatru în mod regulat, până când copilul ajunge la vârsta de optsprezece ani şi devine un pacient adult.

Echipa medicală SOS va asigura asistenţa necesară de-a lungul întregului proces, medicul ginecolog în fazele premergătoare conceperii şi la naştere, iar medicii pediatri după naştere.

Deşi se consideră că serviciile de pediatrie se adresează numai bebeluşilor şi preşcolarilor, ele sunt destinate de asemenea şcolarilor şi adolescenţilor. Toate aceste categorii de vârstă au stadii specifice de dezvoltare, pe parcursul cărora copilul trebuie atent supravegheat.

După naştere
Bebeluşul trebuie examinat de către un medic pediatru imediat după externare, chiar din prima zi acasă. Părinţii vor primi astfel sfaturi şi informaţii care îi vor ajuta să aibă grijă de copilul lor nou născut. În primul an de viaţă, copilul trebuie să fie examinat în fiecare lună de către medicul pediatru, acasă sau în clinică. Acest lucru este necesar pentru monitorizarea dezvoltării fizice şi psihologice a copilului, fiind necesar ca acestea să se încadreze în parametri normali.

Copilul între 1 şi 2 ani
Pentru un copil sănătos, cu vârsta cuprinsă între unu şi doi ani, numărul de consultaţii pediatrice necesare scade, fiind recomandate o dată la trei luni. Aceste consultaţii permit medicului pediatru să monitorizeze dezvoltarea normală a copilului în ceea ce priveşte văzul, mersul şi vorbirea.

În această perioadă, părinţii trebuie să se pregătească şi pentru „vârsta lui NU”, un stadiu în dezvoltarea copilului care începe de obicei la vârsta de doi ani şi durează până la patru ani, caracterizat prin atitudinea negativă a copilului, care va spune deseori „nu” şi va avea frecvente schimbări de dispoziţie şi izbucniri temperamentale.

Deşi mulţi părinţi nu se aşteaptă ca această perioadă dificilă să înceapă înainte de împlinirea vârstei de doi ani, este important de reţinut că semnele de început pot apărea în orice moment din al doilea an de viaţă şi, uneori, chiar şi înainte. Medicul pediatru îi va sfătui pe părinţi cum să facă faţă acestei etape normale din dezvoltarea copilului lor şi va da recomandare către un psiholog pentru un tratament adecvat.

Copilul între 2 şi 4 ani
Copiii sănătoşi cu vârsta cuprinsă între doi şi patru ani trebuie consultaţi de medicul pediatru o dată la trei sau chiar şase luni. Aceasta este etapa în care copilul trebuie pregătit pentru înscrierea la creşă, examinare separată care trebuie făcută de fiecare dată când copiii se înscriu la o instituţie de învăţământ, pentru a se vedea, printre altele, dacă nu sunt purtători de microbi şi paraziţi.

Copilul între 4 şi 6 ani
Copiii cu vârsta cuprinsă între patru şi şase ani trebuie să fie examinaţi de medicul pediatru pentru înscrierea la grădiniţă. În aceasta perioadă, medicul pediatru poate depista deja anumite carenţe care pot fi astfel tratate în stadii incipiente.

Copilul între 6 şi 14 ani
Între vârsta de şase şi paisprezece ani, copiii trebuie examinaţi înainte de înscrierea la şcoală.

Copilul între 14 si 18 ani
După vârsta de paisprezece ani şi până la etapa finală de dezvoltare, la optsprezece ani, adolescenţii trec prin pubertate, stadiu în care este foarte probabil să fie expuşi problemelor legate de sexualitate sau de diverse dependenţe cât şi altor tulburări caracteristice vârstei, cum ar fi modificările hormonale, acnee, obezitate, etc.

Medicii pediatri îi pot pregăti pentru această etapă sau, dacă este necesar, pot trata complicaţiile care apar în mod obişnuit. Cazurile deosebite vor fi transmise către un alt specialist, în funcţie de natura complicaţiilor.

Pentru fiecare categorie de vârstă menţionată anterior, trebuie respectat cu stricteţe calendarul vaccinărilor obligatorii, pentru a se asigura protecţia copilului împotriva bolilor infecţioase grave.